Gazul natural rămâne sub presiune înaintea datelor EIA privind stocurile

Gazul natural rămâne sub presiune înaintea datelor EIA privind stocurile
Gaz natural

​Gazul natural din SUA se află sub presiune și se tranzacționează în jurul valorii de 2,7–2,8 USD per MMBtu, piața echilibrând în prezent o cerere pe termen scurt vizibil îmbunătățită cu o ofertă încă suficientă. În ultimele zile, prețurile au fost susținute de prognozele privind temperaturi mai ridicate în statele centrale și sudice, ceea ce sporește consumul de gaze al sectorului energetic, precum și de revenirea gradului de utilizare a terminalelor de export LNG după lucrările de mentenanță.

Acest articol a fost tradus din original. Citiți versiunea originală a corespondentului nostru aici.

Marți, contractul Henry Hub cu scadență în septembrie a crescut cu 3,2% și a închis în jurul valorii de 2.776 USD/MMBtu. În același timp, potențialul de creștere rămâne limitat de producție, care se menține aproape de niveluri record. În prognoza sa din august, EIA estimează că producția medie comercializată de gaze din SUA va atinge în 2026 un nivel record de aproximativ 122,5 Bcf/zi, în timp ce prețul mediu Henry Hub din T3 este estimat la doar aproximativ 2,87 USD/MMBtu.

Raportul EIA privind stocurile devine principalul catalizator pe termen scurt

Principalul eveniment pe termen scurt va fi raportul EIA privind stocurile, programat pentru astăzi la 10:30 ET. În săptămâna încheiată la 7 august, stocurile au crescut cu 36 Bcf, până la 3.153 Bcf, comparativ cu majorarea anterioară de 33 Bcf. Prin urmare, acestea rămân cu aproximativ 198 Bcf, sau 6,7%, peste media ultimilor cinci ani, deși sunt deja cu 25 Bcf sub nivelul de anul trecut. Piața anticipează în prezent o creștere de aproximativ +15 Bcf pentru săptămâna încheiată la 14 august, ceea ce înseamnă o injecție mult mai mică pe fondul caniculei și al consumului ridicat al sectorului energetic.

Dacă majorarea efectivă se apropie de 15 Bcf sau este mai mică, excedentul față de media ultimilor cinci ani va continua să se reducă, ceea ce ar putea oferi gazului un nou impuls de creștere. Totuși, contextul pe termen mediu rămâne mai puțin favorabil pentru cumpărători: EIA estimează că stocurile vor ajunge la 3.985 Bcf până la sfârșitul lunii octombrie, cel mai ridicat nivel înaintea sezonului de încălzire din 2016 încoace, în principal din cauza producției ridicate și a scăderii consumului de gaze pentru alimentarea terminalelor LNG în timpul lucrărilor de mentenanță la Freeport LNG.

Riscurile din Orientul Mijlociu și randamentele titlurilor de Trezorerie sporesc volatilitatea

Geopolitica din Orientul Mijlociu reprezintă o primă de risc suplimentară în prețuri, deși impactul asupra Henry Hub este în mare parte indirect. Restricțiile privind transportul maritim prin Strâmtoarea Hormuz rămân în vigoare, în timp ce tensiunile din jurul Iranului și noile amenințări din regiune au împins deja Brent peste 90 USD. Pentru piața globală a gazelor, principalul risc este legat de posibile perturbări ale livrărilor de LNG din Qatar și ale transportului prin Hormuz, unde orice întrerupere gravă a exporturilor ar crește puternic prețurile europene TTF și asiatice JKM, ar spori atractivitatea relativă a LNG-ului american și, în consecință, ar majora cererea de gaze în SUA.

Deocamdată, piața nu anticipează o pierdere totală a volumelor din Qatar, astfel că acest factor creează mai degrabă un risc asimetric de creștere decât să reprezinte principalul factor actual pentru Henry Hub. EIA precizează, de asemenea, în mod explicit că prognoza sa din august presupune că restricțiile prin Hormuz vor continua cel puțin până în august.

Un alt factor este volatilitatea accentuată a titlurilor de Trezorerie americane. După decizia de ieri a Trezoreriei SUA de a majora răscumpărările de obligațiuni pe termen lung, randamentele au scăzut inițial, însă astăzi această mișcare a fost aproape complet inversată: randamentul titlurilor pe 10 ani s-a apropiat din nou de 4,70–4,71%, în timp ce randamentul titlurilor pe 30 de ani a urcat la 5,24–5,26%. Pentru gazul natural, legătura nu este directă, însă randamentele persistent ridicate cresc costul capitalului pentru producători, operatorii de conducte și proiectele LNG și, pe un orizont mai lung, pot limita investițiile în capacități noi.

Pe termen scurt, un alt factor este mai important: creșterea randamentelor poate susține dolarul, sporind în același timp presiunea asupra activelor riscante și a materiilor prime denominate în dolari. Prin urmare, principalii factori care influențează gazul rămân în prezent vremea, datele de astăzi privind stocurile și consumul de gaze pentru alimentarea terminalelor LNG, în timp ce piața obligațiunilor acționează mai degrabă ca factor macro amplificator.

Deocamdată, predomină riscurile de scădere către zona de suport de 2,70–2,65 USD, însă datele EIA privind stocurile, după cum am menționat în articolul Gazul natural se menține peste 2,80 USD, în timp ce cumpărătorii testează rezistența, ar putea schimba situația fie în bine, fie în rău.

Acest material poate conține opinii ale unor terți, niciuna dintre datele și informațiile de pe această pagină web nu constituie sfaturi de investiții conform Declinării noastre de responsabilitate. Deși respectăm o Integritate Editorială strictă, această postare poate conține referințe la produse de la partenerii noștri.