Șeful securității Trezor: E mai ușor să păcălești utilizatorii decât să spargi un portofel crypto

​Portofelele hardware sunt considerate una dintre cele mai sigure modalități de a stoca active digitale. Totuși, incidentele de securitate recente au stârnit îndoieli chiar și cu privire la aceste dispozitive. Într-un interviu acordat Traders Union, Jan Komarek, șeful securității de la Trezor, discută despre vulnerabilitățile portofelelor cold, riscurile asociate ETF-urilor Bitcoin și provocările transmiterii criptomonedelor către moștenitori.

De ce portofelele hardware rămân vulnerabile

Trezor este unul dintre pionierii pieței portofelelor hardware pentru criptomonede. Compania și-a lansat primul dispozitiv în 2014. De atunci, tehnologia de stocare a activelor digitale s-a îmbunătățit semnificativ, însă dispozitivele specializate se confruntă în continuare cu provocări serioase de securitate.

Unul dintre cele mai mediatizate cazuri a fost breșa de securitate Coldcard din iulie 2026. Potrivit Galaxy Research, pierderile confirmate ale utilizatorilor au depășit $112 milioane. Incidentul a fost cauzat de o eroare de firmware care le-a permis atacatorilor să reconstituie cheile private fără acces fizic la dispozitive.

Komarek consideră că incidentul a scos la iveală o vulnerabilitate serioasă în practicile de securitate din domeniul criptomonedelor, dar nu a infirmat argumentele în favoarea auto-custodiei.

„Problema Coldcard a fost o eroare în firmware-ul propriu al Coldcard. O modificare de cod din 2021 a făcut ca unele dintre dispozitivele lor să nu mai folosească generatorul hardware de numere aleatorii și să folosească în schimb unul software slab. Seed-urile create de aceste dispozitive erau mult mai ușor de ghicit decât ar fi trebuit.”

Totuși, vulnerabilitățile de acest tip nu sunt întotdeauna descoperite înainte ca atacatorii să le exploateze. Acest lucru ridică întrebări mai ample pentru producători cu privire la fiabilitatea arhitecturii de securitate a dispozitivelor lor.

„Lecția pe care aș reține-o este că funcțiile critice de securitate nu ar trebui să depindă niciodată de o singură linie de apărare.”

Vulnerabilitățile tehnice reprezintă însă doar o parte a amenințării. Atacatorii preferă tot mai mult să ocolească protecțiile dispozitivelor exploatând manipularea psihologică și greșelile deținătorilor de criptomonede.

„În prezent, cel mai slab punct este de obicei persoana care deține dispozitivul, iar atacatorii știu asta. Spargerea unui cip securizat necesită un laborator și echipamente specializate, dacă este măcar posibilă. Pentru a păcăli pe cineva să introducă fraza de recuperare pe un site fals, este suficient un e-mail convingător.”

Ce este mai sigur: un portofel hardware sau un smartphone?

Progresele tehnologiei mobile au ridicat întrebări cu privire la necesitatea achiziționării unui dispozitiv separat pentru stocarea criptomonedelor. Smartphone-urile moderne sunt dotate cu cipuri securizate și pot funcționa ca portofele crypto, în timp ce unii experți recomandă folosirea unui telefon dedicat în acest scop. Totuși, această abordare are limitele sale.

„Telefoanele au în prezent componente hardware de securitate bune, așa că argumentul nu este absurd. Problema este tot ce mai face un telefon. Este permanent conectat la internet și rulează un sistem de operare în care trebuie să ai încredere și pe care, în mare parte, nu îl poți inspecta.”

Menținerea unui smartphone complet offline poate reduce anumite riscuri, dar îngreunează și tranzacțiile cu criptomonede. Pentru mulți utilizatori, comoditatea rămâne la fel de importantă ca securitatea tehnică.

„Există situații în care un portofel pe telefon este instrumentul potrivit. Pentru sumele mici pe care le cheltui zi de zi, este ca numerarul din buzunar, iar comoditatea contează. Pentru economii, aș folosi un portofel hardware.”

Numărul de criptomonede acceptate influențează securitatea portofelului?

Producătorii de portofele hardware adoptă abordări diferite în ceea ce privește compatibilitatea cu activele digitale. Unele dispozitive sunt concepute exclusiv pentru Bitcoin, în timp ce altele le permit utilizatorilor să stocheze zeci sau chiar sute de criptomonede. Dar această versatilitate afectează securitatea?

„Fiecare monedă acceptată de un portofel adaugă firmware, iar mai mult firmware înseamnă mai multe locuri în care s-ar putea ascunde o eroare. Este un compromis real.”

Atunci când aleg un portofel crypto, utilizatorii iau adesea în considerare numărul de active acceptate, reputația producătorului și funcțiile suplimentare. Totuși, evaluarea securității unui dispozitiv fără cunoștințe tehnice specializate poate fi dificilă.

„Dar numărul de monede nu determină dacă un portofel este sigur. Coldcard este un dispozitiv exclusiv pentru Bitcoin, iar eroarea care l-a afectat era în generarea seed-ului, proces de care depinde fiecare portofel. Mai important este cât de bine este scris codul de bază și dacă persoane din afara companiei îl pot verifica.”

Cealaltă față a rivalității dintre Trezor și Ledger

Trezor concurează cu producătorul francez de portofele hardware Ledger. Rivalitatea se extinde însă mult dincolo de vânzarea dispozitivelor. Specialiștii în securitate examinează în mod regulat componentele software și hardware ale concurenților pentru a identifica vulnerabilități.

În special, echipa de cercetare Donjon a companiei Ledger a identificat în repetate rânduri posibile probleme la dispozitivele Trezor. Astfel de descoperiri pot ridica întrebări despre securitatea produselor, însă Komarek nu consideră această practică o formă de concurență neloială.

„Este un lucru valoros, indiferent pentru cine lucrează cercetătorii. Echipa Donjon de la Ledger ne-a raportat rezultatele printr-un proces de divulgare responsabilă, am remediat problemele care necesitau remediere și le-am mulțumit public.”

El indică cercetările privind Trezor Safe 3 drept exemplu. Atacul impunea ca cercetătorii de la Ledger să aibă acces fizic la dispozitiv și nu au reușit să extragă cheile private sau codurile PIN.

„Ne dorim ca un număr cât mai mare de persoane să caute probleme, iar un concurent cu un laborator bine finanțat este unul dintre cei mai motivați evaluatori pe care i-am putea dori. Aș vrea să văd același nivel de examinare externă la fiecare portofel de pe piață, iar acest lucru este mult mai ușor când codul este public.”

De ce ETF-urile Bitcoin creează riscuri noi

Lansarea ETF-urilor Bitcoin spot în SUA a schimbat semnificativ modul în care investitorii obțin expunere la criptomonedă. Investitorii pot urmări acum evoluția prețului Bitcoin prin conturi de brokeraj tradiționale, fără să-și creeze propriile portofele sau să-și gestioneze cheile private.

Cu toate acestea, popularitatea tot mai mare a acestor produse a declanșat dezbateri privind posibilitatea de a considera investițiile în ETF-uri Bitcoin o alternativă autentică la deținerea directă de criptomonede. Subiectul este deosebit de important pentru susținătorii descentralizării, care promovează controlul direct asupra activelor digitale.

„Nu văd nicio contradicție. Un ETF îți oferă expunere la prețul bitcoinului. Dacă îți păstrezi propriile chei, deții bitcoin. Sunt produse diferite, pentru scopuri diferite, și pot exista ambele.”

Extinderea fondurilor tranzacționate la bursă schimbă și structura deținerii de Bitcoin. Dacă înainte utilizatorii individuali și exchange-urile de criptomonede jucau un rol important pe piață, acum intermediarii financiari mari devin tot mai influenți.

„Din perspectiva securității, se pune și problema concentrării. Un număr mic de custozi dețin cea mai mare parte a bitcoinului din ETF-urile spot din SUA, ceea ce îi transformă într-o țintă foarte mare. Autocustodia distribuie riscul între milioane de dispozitive individuale.”

Diferența dintre cele două abordări ține nu doar de securitate, ci și de capacitatea proprietarului de a-și controla și folosi activele.

„Cel mai rău ar fi ca toată lumea să ajungă să creadă că o unitate de ETF echivalează cu deținerea de bitcoin. Cu un ETF, nu îl poți transfera, cheltui sau scoate de pe platformă. Cheile sunt deținute de altcineva.”

Cum pot fi lăsate moștenire criptomonedele

Autocustodia le oferă proprietarilor de active digitale control deplin asupra fondurilor, dar îi face și responsabili de protejarea cheilor private. Acest lucru devine deosebit de dificil atunci când criptomonedele trebuie lăsate moștenire.

Spre deosebire de conturile bancare, accesul la un portofel crypto nu poate fi, de regulă, restabilit prin intermediul unei instituții financiare sau printr-o hotărâre judecătorească. Dacă proprietarul moare fără să lase informațiile necesare, fondurile pot deveni inaccesibile definitiv.

Komarek recunoaște că încă nu există o soluție universală la această problemă.

„Nu există astăzi un singur produs care să rezolve problema, iar cred că este un subiect important căruia ar trebui să-i acordăm atenție. Dificultatea este că orice soluție care le ușurează accesul membrilor familiei tale îl face mai ușor și pentru altcineva.”

O posibilă abordare este împărțirea unei copii de siguranță a portofelului în mai multe părți. Pentru recuperarea accesului este necesar un număr stabilit de părți, de exemplu două din trei. Acestea pot fi păstrate în locuri diferite sau încredințate unor moștenitori diferiți.

O altă opțiune este folosirea unor fraze de acces diferite pentru a accesa portofele ascunse separate, ceea ce îi permite proprietarului să decidă dinainte ce active ar putea moșteni fiecare beneficiar.

Cu toate acestea, nici un plan de moștenire conceput cu atenție nu poate elimina complet posibilele probleme dintre persoanele implicate.

„Ambele opțiuni presupun un anumit nivel de încredere între tine și persoanele care moștenesc.”

Ce împiedică portofelele hardware să devină mainstream?

În pofida creșterii industriei criptomonedelor, portofelele hardware rămân produse de nișă. Majoritatea investitorilor preferă să-și păstreze activele pe exchange-uri sau să folosească aplicații mobile, în loc să-și gestioneze singuri cheile private.

Potrivit estimărilor menționate de Komarek, doar 12 milioane până la 13 milioane dintre cei aproximativ 600 de milioane de deținători de criptomonede din întreaga lume folosesc portofele hardware. Asta reprezintă aproximativ 2% din piață.

„Majoritatea oamenilor încă își imaginează că autocustodia este ceva destinat inginerilor. Și îi neliniștește fraza de recuperare. Dacă o pierd? Dacă o notez greșit?”

Provocarea nu se limitează la complexitatea tehnologică. Utilizatorii sunt obișnuiți cu servicii financiare în care băncile sau alte instituții își asumă o parte din responsabilitatea pentru restabilirea accesului și rezolvarea problemelor. În autocustodie nu există un astfel de intermediar.

„Un card bancar pare familiar pentru că banca îl susține. Cu un portofel hardware, tu ești cel care deține controlul, iar acest lucru trebuie explicat prima dată. Prin urmare, industria trebuie să se descurce mai bine cu educarea utilizatorilor, în limbaj simplu și față în față.”

Plănuiește Trezor să se listeze la bursă?

Între timp, producătorii de portofele hardware continuă să-și dezvolte afacerile și să exploreze noi oportunități de creștere. Pe măsură ce tot mai multe companii de criptomonede ajung pe bursă, se pune întrebarea dacă și Trezor ar putea face o ofertă publică inițială (IPO).

Komarek nu dezvăluie planuri concrete de listare la bursă, dar subliniază importanța independenței companiei.

„Trezor este independentă și suntem mândri de asta. Asta înseamnă că nu trebuie să dăm socoteală investitorilor externi. Securitatea a fost întotdeauna prioritatea noastră principală, iar independența înseamnă că nimeni din afara companiei nu o poate coborî pe lista de priorități.”

În cele din urmă, autocustodia presupune un compromis între controlul asupra activelor digitale și responsabilitatea personală pentru securitatea acestora. Chiar dacă portofelele hardware devin tot mai avansate, ele nu pot elimina complet fraudele, riscul pierderii accesului la fonduri sau dificultățile legate de lăsarea criptomonedelor moștenire.