Investițiile alternative: cum poți câștiga dincolo de piața bursieră

​Miliardarii investesc tot mai mult în fonduri speculative, companii private și infrastructură. Potrivit BNY Wealth, activele alternative reprezintă deja 60% din portofoliile family office-urilor. Însă replicarea strategiilor celor mai bogați investitori din lume poate fi mai dificilă decât pare.

Cei bogați își reconfigurează portofoliile

Din fiecare 100 $ din portofoliile de investiții ale celor mai bogate familii din lume, doar 13 $ sunt investiți în acțiuni tranzacționate public. Restul este distribuit între proprietăți imobiliare, obligațiuni, rezerve de numerar și active alternative. Aceste concluzii provin dintr-un studiu BNY Wealth care a analizat 290 de family office-uri — organizații care gestionează averi private cuprinse între 250 de milioane și 5 miliarde de dolari sau chiar mai mult.

Fondurile de credit privat, capital de risc și private equity reprezintă fiecare 7% din portofolii. Miliardarii acordă o atenție deosebită startup-urilor din domeniul tehnologiei, în speranța de a profita de dezvoltarea inteligenței artificiale.

Marile bănci internaționale observă o tendință similară. Potrivit JPMorgan Asset Management, activele alternative administrate de divizia sa de private wealth în regiunea Asia-Pacific au crescut cu 40% în ultimele 12 luni. Reprezentanții Lombard Odier au raportat, de asemenea, o creștere semnificativă a numărului de family office-uri care intenționează să-și extindă astfel de investiții.

Vezi postarea pe X Se încarcă...

Tweetul a fost șters de autor.

Dar noi am salvat totul 🙂.

Interesul pentru activele alternative este în creștere pe fondul temerilor legate de inflație, instabilitate geopolitică și evaluările ridicate ale acțiunilor. Investitorii bogați sunt îngrijorați și de dependența pieței bursiere de câțiva giganți din domeniul tehnologiei. O scădere a prețurilor acțiunilor acestora ar putea trage în jos indici întregi și, odată cu ei, portofoliile de investiții. În plus, acțiunile și obligațiunile scad uneori simultan, ceea ce înseamnă că abordarea tradițională de împărțire a investițiilor între cele două nu ajută întotdeauna la reducerea pierderilor.

Cu toate acestea, investitorii bogați nu se grăbesc să-și vândă acțiunile. Un studiu Citi a constatat că acțiunile tranzacționate public continuă să înregistreze cele mai mari creșteri nete ale alocărilor de investiții. Banii direcționați către investițiile alternative provin adesea din rezervele de numerar disponibile și din venituri noi, nu din vânzarea activelor tradiționale.

De la împrumuturi pentru afaceri la construcția centrelor de date

Investițiile alternative oferă oportunități de a obține randamente fără a cumpăra acțiuni și obligațiuni la bursă. De exemplu, un investitor poate achiziționa o participație într-o companie privată și poate obține profit vânzând-o ulterior, poate împrumuta bani unei companii în schimbul dobânzii sau poate investi în proprietăți imobiliare pentru a obține venituri din chirii. Spre deosebire de instrumentele tranzacționate la bursă, valoarea acestor investiții depinde adesea de performanța unei anumite companii sau a unui proiect, nu de fluctuațiile zilnice ale prețurilor de pe piață.

O altă opțiune o reprezintă fondurile speculative, care folosesc strategii de tranzacționare complexe. Acestea pot cumpăra simultan anumite active și paria pe scăderea altora, încercând să obțină profit chiar și în timpul vânzărilor masive de pe piața bursieră. Printre investițiile alternative se numără și aurul, operele de artă și obiectele de colecție. În aceste cazuri, principala sursă de profit este, de regulă, creșterea valorii activului. De exemplu, valoarea unei picturi rare ar putea crește semnificativ în câțiva ani, dacă cererea colecționarilor se intensifică.

Vezi postarea pe X Se încarcă...

Tweetul a fost șters de autor.

Dar noi am salvat totul 🙂.

Criptomonedele ocupă un loc aparte în rândul investițiilor alternative. Potrivit BNY Wealth, 83% dintre family office-urile participante la sondaj investesc deja în active digitale sau iau în calcul intrarea pe piață. Cu un an mai devreme, cifra era de 74%. Mulți investitori bogați și-au constituit deja pozițiile dorite, în timp ce alții preferă să urmărească piața din cauza volatilității ridicate.

Infrastructura atrage un interes deosebit de puternic. Potrivit studiului BNY Wealth, 56% dintre family office-uri intenționează să-și mărească expunerea la acest sector în următorul an. Investițiile includ finanțarea centrelor de date, a centralelor electrice, a rețelelor de electricitate și a altor facilități. De exemplu, investitorii pot obține venituri prin închirierea capacității de calcul către companii de tehnologie. Contractele pe termen lung asigură fluxuri de numerar relativ previzibile, iar ajustările contractuale ale plăților în funcție de inflație pot contribui la compensarea creșterii prețurilor.

Un alt avantaj al investițiilor alternative este diversificarea, adică repartizarea capitalului între active cu surse diferite de venit. De exemplu, dacă acțiunile din sectorul tehnologic scad din cauza temerilor privind câștigurile viitoare, veniturile din chirii sau dobânzile aferente împrumuturilor pentru afaceri pot continua să intre. Totuși, randamentele acestor investiții depind de capacitatea chiriașilor și a debitorilor de a-și respecta obligațiile, nu doar de evoluția pieței bursiere.

Ar trebui investitorii obișnuiți să urmeze strategiile miliardarilor?

Principala dificultate pe care o ridică investițiile alternative pentru investitorii obișnuiți este accesibilitatea. În timp ce acțiunile pot fi cumpărate la bursă cu doar câțiva dolari, investițiile în companii private și proiecte de infrastructură necesită adesea zeci sau sute de mii de dolari. În plus, multe fonduri sunt disponibile doar investitorilor calificați. Chiar și pentru profesioniști, astfel de tranzacții pot fi complicate.

Un alt dezavantaj major este lichiditatea scăzută. Investițiile în companii private sau infrastructură pot bloca capitalul timp de ani întregi. Chiar și fondurile care promit retrageri periodice impun uneori restricții la răscumpărare. De exemplu, la începutul anului 2026, unele fonduri de credit privat s-au confruntat cu un număr mai mare de cereri de răscumpărare. Între timp, activele private sunt evaluate mult mai rar decât valorile mobiliare tranzacționate public, ceea ce înseamnă că pierderile reale pot să nu devină evidente imediat.

Există și riscul de a pierde bani din cauza alegerii greșite a administratorului de fond sau a proiectului de investiții. Un debitor poate da faliment, un startup poate să nu găsească clienți pentru produsul său sau un centru de date costisitor poate întâmpina dificultăți în atragerea unui număr suficient de clienți. Comisioanele fondurilor de investiții generează costuri suplimentare. În plus, mai multe investiții aparent diferite pot depinde de aceeași industrie. De exemplu, fondurile imobiliare, de infrastructură și de private equity ar putea fi afectate simultan dacă investițiile în inteligența artificială scad.

Cu toate acestea, unele active alternative sunt accesibile chiar și investitorilor cu un capital limitat. Investitorii de retail se pot expune la aur prin fonduri tranzacționate la bursă (ETF-uri), pot investi în proprietăți imobiliare prin REIT-uri sau pot cumpăra criptomonede direct. Există și ETF-uri care investesc în companii de infrastructură. Totuși, cumpărarea acțiunilor acestora nu este același lucru cu finanțarea directă a proiectelor: aceste valori mobiliare se tranzacționează la bursă și pot scădea odată cu alte acțiuni.

Principala diferență dintre un miliardar și un investitor obișnuit nu ține doar de capitalul pe care îl dețin, ci și de capacitatea de a aștepta ani întregi până la obținerea unor randamente. Familiile bogate își pot permite să investească în construirea unei centrale electrice sau în dezvoltarea unui startup și să aștepte zece ani pentru a obține profit. Pentru investitorii de retail, o astfel de strategie poate crea probleme serioase de lichiditate. De aceea, atunci când aleg active alternative, este mai important să înțeleagă când și în ce condiții își pot recupera capitalul investit decât să se concentreze doar asupra randamentelor potențiale.