Tweetul a fost șters de autor.
Dar noi am salvat totul 🙂.
La 19 decembrie 2025, Consiliul Uniunii Europene a convenit asupra poziției sale cu privire la euro digital, susținând lansarea simultană a funcționalității online și offline. Decizia elimină o incertitudine majoră și face ca proiectul UE privind moneda digitală a băncii centrale (CBDC) să intre într-o fază de implementare practică - de la arhitectură la limite și termene.
Acest articol a fost tradus din original. Citiți versiunea originală a corespondentului nostru aici.
În contextul scăderii ponderii numerarului în plățile de zi cu zi și al rolului tot mai important al infrastructurii private de plată, UE accelerează lucrările privind euro digital ca formă de monedă publică în mediul digital. Formal, numerarul rămâne un mijloc universal de plată; cu toate acestea, în practică, un număr tot mai mare de tranzacții sunt procesate prin intermediul băncilor, al rețelelor de carduri și al platformelor fintech, concentrând controlul asupra plăților în mâinile unui număr limitat de actori privați.
În această logică, euro digital nu este poziționat ca un înlocuitor pentru conturile bancare sau ca o alternativă la criptomonede. Funcția sa principală este de a completa numerarul și de a oferi cetățenilor și întreprinderilor acces la banii băncii centrale în formă digitală, independent de modelele de afaceri ale anumitor furnizori de plăți. Acesta este motivul pentru care funcționalitatea offline a devenit un aspect esențial încă de la începutul discuțiilor: fără aceasta, euro digital nu ar putea servi ca instrument de plată publică полноценний.
Sprijinul pentru lansarea simultană a monedei euro digitale în mod online și offline a devenit un compromis între două abordări care au concurat mult timp între ele. Pe de o parte, integrarea deplină în ecosistemul de plăți existent prin intermediul băncilor și al serviciilor de plată. Pe de altă parte, crearea unui echivalent digital al numerarului cu un nivel mai ridicat de autonomie și confidențialitate.
În modul online, euro digital are în vedere un model de distribuție prin intermediari financiari care interacționează cu utilizatorii, dar nu controlează ei înșiși fondurile. Acest lucru permite ca noua monedă să fie integrată în infrastructura existentă fără a remodela radical piața. Modul offline, la rândul său, este conceput pentru tranzacții directe de la dispozitiv la dispozitiv, fără acces imediat la sistemul central, minimizând schimbul de date și aducând nivelul de confidențialitate mai aproape de cel al numerarului.
Pentru Banca Centrală Europeană (BCE), un astfel de model, pe de o parte, complică implementarea tehnică și necesită constrângeri clar definite - în special, limite privind stocarea și cheltuielile offline. Pe de altă parte, această arhitectură este exact ceea ce împiedică euro digital să devină doar un alt instrument de plată electronică și îi permite să funcționeze ca mijloc universal de decontare în condiții economice și tehnice diferite.
În termeni practici, decizia de lansare simultană elimină principala incertitudine din jurul proiectului: UE nu mai alege între confort și autonomie, ci încearcă să integreze ambele proprietăți în modelul central al euro digital.
BCE și-a încheiat faza de cercetare în 2023, iar în octombrie 2025 a încheiat etapa pregătitoare și a trecut la faza de pregătire tehnică. Aceasta nu se referă la emiterea euro digital în sine, ci mai degrabă la crearea condițiilor în care o lansare ar fi posibilă fără riscuri sistemice. În această etapă, lucrările se concentrează pe arhitectura registrului, mecanismele de plată offline, limitele de deținere și rolul intermediarilor financiari.
În același timp, autoritățile de reglementare se concentrează asupra riscurilor: potențialele ieșiri de depozite din bănci, impactul asupra stabilității financiare și limitele vieții private. În acest context, Consiliul UE a susținut introducerea unor limite privind cantitatea de euro digital deținută în portofele online. Parametrii specifici vor fi stabiliți de BCE, dar pragul superior general va fi revizuit la nivel politic cel puțin o dată la doi ani. Această măsură este menită să împiedice utilizarea euro digital ca instrument de economisire.
Progresele viitoare ale proiectului depind de procesul legislativ. Comisia Europeană a propus deja un regulament, dar decizia finală trebuie luată de Parlamentul European și de Consiliul UE. Conform estimărilor actuale, aprobarea ar putea fi finalizată în 2026.
Dacă decizia este pozitivă, testele pilot și tranzacțiile inițiale ar putea avea loc de la jumătatea anului 2027, în timp ce o potențială lansare a euro digital pentru utilizare pe scară largă este luată în considerare la orizontul anului 2029. Din punct de vedere financiar, proiectul are deja repere clare: BCE estimează costurile de dezvoltare până la prima emisiune la aproximativ 1,3 miliarde EUR, cu costuri operaționale ulterioare de aproximativ 320 milioane EUR pe an, în timp ce adaptarea sistemelor bancare ar putea costa între 4 și 5,8 miliarde EUR.
Într-un context mai larg, euro digital face parte din pachetul privind moneda unică - un set de măsuri menite să consolideze rolul monedei euro atât ca monedă națională, cât și ca monedă globală. Sprijinul pentru o lansare simultană online și offline indică o abordare strategică a concepției, însă termenele rămân prudente. Euro digital a încetat să mai fie o ipoteză, dar nu a devenit un instrument pentru scenariile de plată zilnice pe termen scurt.
Pentru utilizatori, euro digital - dacă va fi lansat - va deveni o altă modalitate de a efectua plăți în euro, alături de numerar și transferuri bancare. Spre deosebire de monedele stabile emise de companii private și susținute de rezerve și reguli de circulație proprii, euro digital va fi o formă de monedă a băncii centrale și va funcționa într-un cadru de reglementare unificat la nivelul UE.
O altă distincție esențială este capacitatea planificată de a-l utiliza atât online, cât și offline, reducând dependența de o conexiune stabilă la internet și de funcționarea unor servicii de plată specifice.
Separat, UE și BCE integrează parametri destinați să protejeze stabilitatea financiară și să definească normele de utilizare: limite privind deținerile de euro digitale în portofele online, cerințe sporite de confidențialitate pentru plățile offline și condiții standardizate pentru accesul prin intermediari financiari. În cele din urmă, nu este vorba despre înlocuirea instrumentelor existente, ci despre introducerea unei opțiuni de plată suplimentare, reglementată la nivelul UE, cu norme de utilizare și de protecție a consumatorilor clar definite.